“Comisia de Jurisdictie Profesionala din cadrul Colegiului Medicilor a ajuns la concluzia ca toti medicii care au intervenit pe traseul acestei paciente, de la momentul prezentării la Maternitate, pana la deces, au actionat conform codului de deontologie profesionala, conform juramantului lui Hipocrate si constiintei proprii. S-a facut ceea ce trebuia in fiecare moment“.
Acesta este concluzia Colegiului Medicilor, mai precis a comisiei de Jurisdictie Profesionala, după ancheta desfasurata in cazul tragicei morti a tinerei mamici Ana Maria Paduraru, decedată la trei saptamani dupa ce si-a adus pe lume copilul. O moarte pentru care familia tinerei a aratat cu degetul spre personalul medical, care a asistat-o la nastere, dar si pe parcursului chinului pe care l-a indurat, pana la moarte.
In exclusivitate pentru Infobraila, medicul chirurg Dragos Voicu, presedintele Comisiei de Jurisdictie Profesionala din cadrul Colegiului Medicilor, ne-a dezvaluit concluziile anchetei desfasurate de Colegiul Medicilor Braila.
“De mentionat este ca nu a fost o nastere simpla, suta la suta fiziologica. Este bine ca s-a desfasurat sub observatie medicala. Era o pacienta primigesta, primipara, la care au fost nevoie de niste manevre speciale pentru ca produsul de conceptie (n.r. copilul) sa se nasca in conditii bune, sanatos. Din documentele analizate, medicii ginecologi si-au facut datoria conform protocoalelor si codului de etica si deontologie medicala. Chiar au prevenit posibilele complicatii, au facut manevrele care trebuiau facute la timp si au mentinut, dupa parerea mea, un timp suficient de prelungit dupa nastere parturienta in sectia Obstetrică din spital, pentru a se lamuri ca totul este in regula. A stat 5 zile in spital dupa nastere.
In evolutia pacientei urmeaza o perioada “alba” de trei saptamani, in care nu stim ce s-a intamplat cu ea. Presupunem ca nu a avut niciun fel de simptomatologie genitala din moment ce nu a apelat nici la ginecolog, nici la medicul de familie. La externarea din spital i s-a recomandat repaus sexual si monitorizare, pe perioada lauziei, de catre medicul de familie si consult ginecologic. In perioada aceasta de peste 3 saptamani nu stim ce s-a intamplat, dar se pare ca nu a fost nimic care sa ii atraga atentia pacientei ca sa vina la un consult medical.
Cand a venit prima data la Unitatea Primitri Urgente nu acuza nimic ginecologic, ecografia pe aparatul genital facuta in UPU era normala, tinand cont ca bolnava era inca in perioada de lauzie. Singurele acuze erau durerile lombare cu iradiere specifica, pe fata posterioara a coapsei, dureri care indicau o posibila suferinta de coloana vertebrala, o discopatie. S-a facut un examen radiologic, care a confirmat ca exista unele modificari la nivelul coloanei lombare, posibile dupa o sarcina. Erau si niste date de laborator miscate, dar care erau greu de interpretat intr-o directie sau alta, pentru ca starea de lauzie modifica in mod normal aceste valori, asa ca pacienta a fost trimisa pentru consult, nu pentru internare, la reumatolog. Reumatologului nu i s-a parut ca ar exista vreo problema ginecologica, sau care sa tina de alta specialitate. A confirmat diagnosticul de DISCOPATIE LOMBARA si i-a dat o reteta. Dupa aceea, bolnava nu s-a mai intors la UPU.
A doua zi cand a revenit la UPU, starea generala era mult afectata. Dupa parerea mea si din documentele care exista la dosar, in momentul acela s-au luat toate masurile posibile la nivel local pentru ca lucrurile sa se rezolve in sens favorabil. A fost investigata extrem de rapid, extrem de rapid a fost internata in reanimare. Diagnosticul era STARE TOXICO SEPTICA cu origine neprecizata. Datoria medicului de la terapie intensiva era sa sustina functiile vitale in conditiile in care analizele de laborator, examenul clinic si datele imagistice aratau ca deja organismul femeii intrase in insuficienta organica multipla. Masurile terapeutice intensive s-au luat la maxim. Pentru cauza sepsisului a fost solicitat medicul infectionist. Acesta, cautand cauza raului, a facut o hemocultura, deci a recoltat sange in perioada febrila a pacientului, iar examenul bacteriologic facut rapid a aratat ca este vorba de diplococi. Cel mai probabil, MENINGOCOCI. De asta s-a mers si pe ideea unei MENINGITE cu evolutie fulminanta, pacienta având si semne de meningita. Infectionistul a incercat transferul la spitalul Matei Bals, dar i s-a refuzat transferul pentru ca nu erau locuri și nici nu se stia daca pacienta putea supravietui transportului.
Examenul ginecologic facut in aceasta scurta perioada petrecuta in terapie intensiva, deci, nici in faza cea mai acuta a suferintei, nu a decelat vreo cauza genitala.
Diagnosticul avut in momentul decesului a fost: STARE TOXICO SEPTICA si probabil MENINGITA CU EVOLUTIE FULMINANTA.
La necropsie se pomeneste de originea acestei stari toxico septice ca fiind NU un rest placentar, ci o SUBINVOLUTIE A SITUSULUI PLACENTAR. Cu alte cuvinte este vorba de o rana ramasa deschisa mai mult decat ar trebui la locul unde a fost implantata placenta. Aceasta (n.r. rana) este posibil sa fi fost poarta de intrare a microbilor, nu si cauza. Cum s-a produs si cum a evoluat infectia ramane un mister. O ENDOMETRITA PUERPERALA cauzata de o asemenea evolutie a unui rest placentar ar fi trebuit sa dea mai devreme semne clinice. Febra, frisoane, lohiile sa aiba aspect purulent, sa apara dureri in regiunea pelvina, lucruri pe care pacienta nu le-a descris.
In situatia in care bolnava a venit tardiv, era foarte greu sa se faca altceva decat ce deja s-a facut.
DIN DOCUMENTELE PE CARE LE AM, NU POT SA REPROSEZ VREUNUI MEDIC CARE A AVUT-O IN INGRIJIRE, DE LA NASTERE SI PANA LA DECES, CA A FACUT VREO GRESEALA DE DEONTOLOGIE SAU DE ETICA. TOTI AU ACTIONAT CONFORM CUNOSTINTELOR SI CONFORM PROTOCOALELOR.
A fost o situatie nefericita in care nu s-a putut face mai mult in momentul respectiv”.
