Un reporter Infobraila a ajuns in vama Siret. A gasit acolo oameni care se tem pentru viitorul lor, incertitudine, frica dar si multa inocenta. Majoritatea refugiatilor sunt copii. Cu glugile in cap, fular la gura, lipiti de mamele lor cu teama sa nu le piarda si pe ele, copii ucraineni au infruntat frigul noptii pana sa intre in adaposturile facute special pentru ei.
Romania, rai pentru refugiati
Romania este vazuta ca un colt de rai pentru miile de ingeri, cu rucsacurile in spate, care, de mana cu mamele lor, trec granita in cautarea linistii. Pentru ei, linistea si pacea noastra inseamna raiul lor.
Acest suvoi de oameni care vin in tara noastra, fugind din calea gloantelor, erau oameni ca noi pana nu demult, cu griji si bucurii de moment. Frica si deznadejdea li se citesc adultilor pe chipuri. Oamenilor li se pune un nod in gat sau ii bufneste plansul cand vad ca te apropii de ei cu camera de filmat. Se simt stingheri, in plus, nu isi gasesc nici rostul nici locul. Ochii rosii si umflati de nesomn, oboseala si raurile de lacrimil alunecand pe obraji, toate sunt aici ceva normal.
Copii insa rad, atat cat mai pot, alearga in jurul bagajelor, facand din fuga un joc. Fiecare trage de cate un troler sau de ghiozdanul din spate in care au incaput cateva haine groase si poate jucaria preferata. Puteau sa fie copiii nostri, nepotii nostri… Puteam sa fim noi…..
In aer simti o sumedenie de emotii, de la fericirea ca au reusit sa isi scoata copii din infern, pana la chinul incertitudinii si nesigurantei, pe teritoriul unei tari straine, chiar de este vecina si primitoare, tot straina ramane. Nu doar ca esti departe de tot ce este al tau, acel tot al tau este in pericol si exista posibilitatea ca, in ziua in care te vei intoarce, sa nu mai gasesti nimic. Totul tau deodata nu mai exista!
Ucrainenii seamana mult cu noi, romanii: au copii ca ai nostri, trasaturile fetei seamana cu ale noastre, se comporta ca noi, se imbraca ca noi, isi poarta agoniseala in trolere ca noi atunci cand plecam printre straini pentru o viata mai buna, mananca ciorba cu paine, plang si rad ca noi, simt ca noi, ceea ce ne deosebeste este doar limba. Multi dintre conationalii nostri au muncit cot la cot cu ei prin greaua strainatate. Toti, cu acelasi scop, sa isi scoata copii din saracie. Astazi, copii lor si ai nostri au ajuns sa se intalneasca pe tertoriul Romaniei. Intr-un moment in care ei au nevoie de noi, iar noi suntem aici pentru ei.
Oamenii cu suflet si-au pus la dispozitie propriile afaceri
Afaceristul Stefan Mandachi si-a pus la dispozitie hotelul din Bucovina pentru a ajuta refugiatii. A anulat toate programarile si datorita lui, aseara circa 200 de suflete au avut unde sa puna capul pe perna.
Desi ajung in zone sigure, razboiul refugiatilor nu se termina cu adevarat niciodata. Traumele pe care le-au suferit lasa urme adanci, care se vindeca greu sau poate, niciodata.
Mobilizare impresionanta pentru a le oferi o masa
Deoparte si de alta a strazii gasesti tarabe improvizate pline cu de ale gurii. Zeci de oameni s-au mobilizat pentru sprijinirea ucrainenilor care isi parasesc tara. La iesirea din Punctul de Trecere a Frontierei de la Siret acestia primesc sandvisuri, banane, dulciuri, apa sau un ceai cald.
