Braila este un oras al contrastelor. Pe de o parte, un santier continuu, cu trotuare sparte sau in curs de reabilitare, cu asfalt crapat si cratere bine semnalizate cu cauciucuri uzate si cate o carpa ”arborata” in varf de creanga, si pe de alta parte, asemanarea cu un oras aproape european. Cu anumite zone in care se incearca “ascunderea gunoiului sub pres”, zone unde florile ornamentale sunt udate zilnic, chiar si atunci cand ploua, cu un centru istoric unde umbrelutele frumos colorate tin umbra dalelor sparte.
Daca spatiile verzi din bariera Calarasilor arata impecabil, nu acelasi lucru se poate spune si despre cele din cartierele in care inca mai existau oaze de verdeata transformate acum in jungla urbana.
Luam de acesda data exemplul fostului drum national, cunoscut de braileni sub denumirea de “drumul hotilor”. Si, nu degeaba este numit asa, cand vezi balariile care il separa de linia de cale ferata. Dar nu va ganditi ca este tot asa, salbaticit. O parte din el arata chiar decent, curatat pe margine de iarba inalta si balarii.
Odata ajuns la bifurcatia care te duce spre Spitalul Judetean, incepe jungla.
Acum ma intreb, locurile un pic mai necirculate, de ce sunt ignorate complet? Daca s-a ajuns cu masina de taiat iarba pana la jumatate, de ce nu s-a mai continuat? A ramas fara combustibil? Scump domnule, scump!
Ieri, când am trecut prin zona, priveam boschetii de pe marginea drumului, care prin unele locuri a ajuns sa masoare cam 1 metru (fara exagerare). Boscheti, la umbra carora se descompun gunoaiele aruncate in zona.
