Desi ajung in zone sigure, departe de amenintarea bombelor, razboiul refugiatilor ucraineni nu se termina niciodata. Traumele si ranile din suflet, pierderea celor mai dragi fiinte, toate acestea lasa cicactrici mai adanci si mai profunde decat orice glont. Europa se confrunta cu cea mai mare criza umanitara a timpurilor moderne si e nevoie de multa solidaritate.
In randurile de mai jos, ziarul Infobraila va prezinta povestea Yanei, una dintre milioanele de femei care au fugit din calea razboiului pentru a isi salva viata
Viata a facut-o sa lase familia si prietenii in urma, viata pe care a construit-o pana la 26 de ani si sa plece din bataia pustilor intr-un loc in care razboiul se vede doar la televizor. Numele ei este Yana si are 26 de ani. Pana acum 3 saptamani, ea avea o viata normala in orasul Harkov din Ucraina, terminase facultatea si traia fiecare moment cu intensitatea varstei. Drama Yanei, ca si a altor milioane de ucraineni, a inceput cu primele gloante trase pe teritoriul tarii lor, cu primele cladiri puse la pamant de bombe. Blestematul de razboi a impins-o pe Yara si inca cateva prietene sa isi rupa sufletul si isi lase batranii in urma pentru a isi salva viata.
In data de 9 martie a pus primul pas pe taram romanesc. Si-a luat agoniseala in troler si a plecat. A trecut frontiera din Ucraina incet, speriata, alaturi de alte cateva sute de femei si copii. Razboiul a adus-o spre Romania, cu destinatia catre nicaieri. Nu stie pe nimeni, nu cunoaste limba. S-a oprit la Braila. Aici, o tanara familie cu suflet mare s-a oferit sa ii ofere un acoperis deasupra capului, o masa calda dar si caldura sufleteasca de care duce atata lipsa. Vremea in care lucra in Harkov face parte din alta viata. O viata despre care, printre lacrimi, spune ca era perfecta. Privind-o pe Yana, simti o sumedenie de emotii, de la fericirea ca a reusit sa se salveze din infern, pana la chinul incertitudinii si nesigurantei, pe teritoriul unei tari straine, chiar de este vecina si primitoare, tot straina ii ramane.
Chiar daca durerea o apasa, Yana stie ca viata trebuie sa continue si, pana cand lucrurile se vor linisti la ea in tara, a hotarat sa inceapa o viata aici, printre noi. Si-a gasit un loc de munca la o cunoscuta cofetarie din Braila, unde a fost primita cu bratele deschise. Reuseste sa comunice cu colegii cu ajutorul Google Translate, dar cu toate ca dialogul este mai dificil, ea s-a adapta neasteptat de bine. Proprietarul a preferat sa nu ii dezvaluim identitatea, spunand ca faptele bune se fac in liniste.
Yana este dovada ca, chiar si cu inima franta, viata nu sta in loc. Turnura pe care a luat-o viata ei arata ca razboiul ne poate lua casele, avutia de o viata, dar niciodata inima, iar cand ti se ofera si o mana de ajutor, speranta de mai bine ramane in suflet.
