Asezat pe intinderile de stepa ale Baraganului, la confluenta Dunarii cu raul Siret, judetul Braila are atractii turistice precum Parcul Natural Balta Mica a Brailei, Manastirea Maxineni, Padurea Viisoara si centrul istoric al municipiului Braila, pentru a enumera doar cateva.
Balta Mica a Brailei
Balta Mica a Brailei este ceea ce a mai ramas din fosta Balta a Brailei dupa indiguirea facuta de comunisti in anii ’60, cand a luat fiinta Insula Mare a Brailei. In prezent, Balta Mica are statut de parc national.
Parcul National Balta Mica a Brailei este format dintr-o salba de sapte ostroave dunarene mari, cu suprafete cuprinse intre 242 hectare – ostrovul Harapu – si 9.727 hectare – ostrovul Insula Mica a Brailei, separate de sapte brate ale Dunarii ce totalizeaza o lungime de 149 km curs de apa.
Se poate spune despre Balta Mica a Brailei ca este o mica delta, cu frumusetile naturale aferente. Ghizii parcului natural ii pot conduce pe turisti pe trasee mai usor sau mai greu accesibile, povestindu-le despre egreta mare si egreta mica, despre cormoranul mare si cormoranul mic, despre stircul cenusiu, stircul de noapte si stircul galben, despre tiganussi alte specii ce formeaza coloniile de pasari din parcul natural.
Vizitatorii afla cum se hranesc, cum cuibaresc si cum se ciondanesc in permanenta pasarile de colonie, pentru un loc mai bun in copacii de pe malul lacului. In povestile ghizilor se gasesc, insa, si speciile care traiesc in afara coloniilor, pe luciul de apa – lebede, lisite, gainusa de balta – dar si in pilcurile de padure – privighetoarea sau pescarusul albastru. Pe teritoriul parcului natural si-au facut cuib doua familii de vulturi codalbi, pasari extrem de rare. Pescuitul sportiv este permis in incinta parcului, insa vanatoarea este interzisa cu desavarsire.
Manastirea Maxineni
Manastirea Maxineni a fost ridicata, in urma cu aproape 400 de ani, pe locul unei vechi biserici de nuiele, de catre domnitorul muntean Matei Basarab, iar timp de cateva secole a strajuit confluenta raurilor Buzau si Siret, fiind una dintre cele mai frumoase manastiri ale Tarii Romanesti si punct strategic de mare importanta alacelor vremuri. Din anul ctitoririi, 1637, si pana la domnia lui Alexandru Ioan Cuza, manastirea a fost un important centru spiritual, intrucat era situata la zona de granita dintre Tara Romaneasca si Moldova, la doar 35 de kilometri distanta de raiaua Brailei stapanita de turci. Lacasul a dainuit sute de ani, chiar daca a avut lungi perioade de abandonare, din cauza Siretului, care se revarsa periodic in acele vremuri cand malurile nu erau indiguite. In timpul primului razboi mondial, insa, lacasul a fost distrus aproape complet, in timpul luptelor de pe frontul Maxineni – Namoloasa.
A urmat o lunga perioada de parasire, dar manastirea a prins din nou viata dupa 1990, cand un calugar pe nume Simeon Ovezea a regasit ruinele vechiului lacas si, numit staret de catre Casian Craciun, episcopul Dunarii de Jos, a inceput un indelungat proces de reconstructie. Ani de zile s-a nevoit staretul Ovezea sa atraga atentia autoritatilor, pentru a capata sprijin in greaua sa misiune. Cand, in sfarsit, datorita fondurilor date de Primaria Braila, de Primaria comunei Maxineni, de Consiliul Judetean si diversi binefacatori privati, pe vechiul asezamant incepea sa prinda contur noile chilii si noua biserica a manastirii, staretul Simeon Ovezea, batran si bolnav, avea sa isi gaseasca un tulburator sfarsit, murind din cauza unui incendiu izbucnit de la o candela, in chilia unde era imobilizat la pat. In anii care au urmat, insa, lacasul manastiresc s-a trezit din nou la viata. A fost finalizata noua biserica, s-au ridicat chilii pentru calugari, iar credinciosii au inceput sa vina in numar din ce in ce mai mare la hram dar si pe parcursul anului, cu prilejul feluritelor sarbatori bisericesti. Din 2007, cu ajutorul unor fonduri primite de la Ministerul Culturii si Cultelor si Consiliul Judetean Braila, pe ruinele vechii biserici voievodale a inceput procesul de restaurare si consolidare. Biserica, asa cum a fost ea ridicata de Matei Basarab, este deja refacuta si mai are nevoie doar de finalizarea picturilor. A fost ridicata, pe temeliile existente, si staretia originala.
Padurea Viisoara
In sudul judetului Braila exista o ramasita a vechilor codri seculari ce stapaneau pe vremuri intinsurile Baraganului. Declarata, din 1979, rezervatie naturala forestiera, padurea Viisoara ocupa o suprafata de 1.898 hectare, fiind o relicva a codrilor de stejari ce cresteau in nisipurile de origine fluviatila de pe malul drept al raului Calmatui.
Taiata haotic vreme de sute de ani, padurea s-a regenerat natural, iar in prezent exista acolo cinci exemplare de arbori cu o vechime de aproape 400 de ani. Unul dintre acestia este denumit de localnici “stejarul printesei”, existand o legenda potrivit careia copacul a fost plantat de insusi Stefan cel Mare. Pentru protejarea stejarilor seculari, unei suprafete de 40 ha i s-a atribuit statut de rezervatie seminologica.
Pe langa stejarul brumariu, in padurea Viisoara se mai afla specii protejate de artar tatarasc si frasin, un arbore rar intalnit in judetul Braila. Padurea se afla la 60 km de municipiul Braila si 10 km de orasul Insuratei.
Centrul istoric al Brailei
Cel mai atractiv loc de vizitat din municipiul Braila este centrul istoric, desi, in lipsa investitiilor, majoritatea cladirilor si-au pierdut stralucirea de altadata. Multi dintre vizitatori au fost atat de incantati de frumusetea fatadelor incat spun ca au impresia ca se afla intr-un adevarat muzeu de arhitectura.
Pe fatadele cladirilor brailene se pot vedea numeroase stiluri, de la rococo si baroc, pana la neoromanesc si art nouveau. In urma cu peste 100 de ani, cand Braila era unul dintre cele mai dezvoltate orase ale tarii, cu puternice comunitati de greci, evrei, turci si alte etnii, existau aici numerosi oameni de afaceri suficient de bogati incat sa isi poata permite ridicarea unor case pe cat de trainice pe atat de frumoase.
Statiunea Lacu Sarat
Situata la doar cativa kilometri distanta de municipiul Braila, statiunea balneara Lacu Sarat continua sa atraga turisti, care vin sa profite de calitatile curative extraordinare ale namolului sapropelic. Chiar daca statiunea nu mai este la fel de bine administrata ca in trecut, mii de turisti – in special pensionari – vin aici sa faca bai de namol.
Aspectul neingrijit al statiunii a fost cauzat de un nesfarsit razboi intre Unitatile Administrativ Teritoriale Braila sI Chiscani (o comuna invecinata) care isi disputa dreptul de a incasa taxe, sustinand fiecare ca obiectivul se afla pe raza sa teritoriala. Din acest motiv, nu se fac investitii in infrastructura, iar asta se vede in aspectul general al statiunii. Exista, insa, si atractii turistice. Biserica de lemn in stil maramuresean sI parcul de langa aceasta, reprezinta o oaza de liniste sI frumos care aminteste de vremurile bune. Obiectivul turistic Lacu Sarat a cunoscut si perioade infloritoare. Intre cele doua razboaie mondiale ale secolului trecut, faima puterii tamaduitoare a lacului era atat de mare, iar statiunea era atat de cocheta incat afluxul de turisti din tara si strainatate atinsese cote greu de controlat. Numarul urias de vizitatori a determinat autoritatile vremii sa se ia masura limitarii dreptului brailenilor de a efectua bai. Astfel, ca sa ramana loc pentru turisti, in anii ’20 ai secolului trecut localnicilor li s-a stabilit un plafon maxim de 1.500 bai reci si 1.500 bai calde pe sezon.
