Constructia cartierului Hipodrom din Braila a inceput in 1965, sub coordonarea unei echipe mixte formate din arhitecti si artisti locali. Intr-o perioada marcata de tipizare si productie in masa, echipa a ales moduri expresive de a folosi betonul si mozaicul la scara larga, creand o imagine a Hipodromului ce il plaseaza in seria exemplelor de arhitectura de buna calitate, dar putin cunoscute ale socialismului romanesc.

Complexul Mare din Hipodrom a reprezentat un punct de reper pentru locuitorii acestui cartier, deoarece aici isi puteau face cumparaturile si se afla cam tot ceea locuitorii aveau nevoie.
In cadrul Complexului Mare exista un restaurant, atelier foto, coafor, frizerie, croitorie,librarie, magazine de pantofi, marochinarie, magazin cu produse alimentare sau “Alimentara” cum i se spunea si un magazine de dulciuri.
In anii ’70, cand Romania avea bune relatii de cooperare cu Cuba lui Fidel Castro, Alimentara cu raionul de autoservire avea un sector de bauturi plin cu Havana Club. De cand intrai simteai mirosul de cafea proaspat rasnita, deoarece se cantarea cafeaua boabe si se rasnea in fata ta in rasnita profesionala. In acei ani nu aparuse penuria de produse specifica anilor ’80.
Dupa 1989, Complexul Mare a trecut prin mai multe etape ale schimbarii specifice anilor ’90. Astfel, destinatia spatiilor avea sa fie schimbata succesiv. Restaurantul s-a extins si la etaj, Alimentara a fost inlocuita in cele din urma de un supermarket, a aparut o noua frizerie si croitorie. In partea dinspre fostul cinematograf, spatiile de la parter au ramas in paragina.
Complexul Mare din Hipodrom, astazi, o RUINA
Candva, cladirea cu ale sale indeletniciri era destinat oamenilor cu bani si bun gust. Acum, este un adevarat focar de infectie, starea de degradare fiind vizibila din strada. Inauntru nu iti doresti sa intri. Mirosul este greu. Sobolanii misuna printre pungile de gunoi si urina imprastiata pe pereti. Nici pisica, pe care am surprins-o in imagini, nu isi face curaj sa intre, “adulmecand” urma soarecilor de la geam. Ma rog, impropriu spus geam, din fata gratiilor improvizate.
Mormanele de resturi menajere sunt vizibile din strada, prin usa legata cu sarma ruginita, la doi pasi de blocuri si de locul de joaca pentru copii.
Un mormant ce a ingropat stralucirea de altadata. Un mormant acoperit cu zdrente vechi, mucegaite, imbibate in urina oamenilor strazii si a cainilor vagabonzi care isi fac nevoile si veacul prin apropiere. Desi cu putin timp in urma cladirea era locuinta pentru oamenii fara adopost, acum nici macar ei nu mai pot sta acolo.