Preotii fac „contracte” scrise cu enoriasii impotriva bauturii si negociaza numarul de pahare pe care le accepta Cel de sus.
Ultima scapare a brailenilor care dau in patima betiei a ajuns contractul scris cu Dumnezeu. Stampila Bisericii pe un petic de hartie valoreaza cat un tratament la dezalcoolizare, iar semnatura preotului garanteaza o viata fara vicii. Unii jura ca se lasa de alcool, altii de jocurile de noroc sau de femei. Pentru toate li se elibereaza o adeverinta de la Biserica . Preotii afirma ca 90 la suta din cei care „se jura” isi tin promisiunea de frica sa nu li se intample vreo nenorocire. In Braila, betivii de nevindecat renunta la alcool pentru o luna-doua sau ani intregi abia dupa ce se jura in fata preotului. Acesta le inmaneaza si o chitanta care certifica juramantul, iar cand oamenii spun „parinte, chiar de tot nu ma pot lasa”, atunci intervin negocierile.
Cei care s-au hotarat sa renunte la viciul betiei merg la preot, ii expun problema, asculta o rugaciune cu mana pe Biblie si cu o lumanare aprinsa in fata, dupa care semneaza hartia care-i „leaga” de Dumnezeu. Se obliga astfel ca, pentru o perioada oarecare de timp, sa nu bea mai mult decat cantitatea de alcool prevazuta in adeverinta.
Apoi semneaza, dau „un mic dar impus de preot sau cat te lasa inima” si ies in lume mai curati. Adeverinta se face astfel: printr-o rugaciune a preotului, un legamant intre betiv si Dumnezeu ca nu va mai consuma bautura un timp pe care-l scriem acolo. Se considera ca in felul acesta patima betiei e in descrestere, spre necazul carciumarilor.
Sa-l pacalesti pe Dumnezeu nu-i asa de greu atunci cand „adeverinta” e intocmita fara indicii precise. Pe unele adeverinte scrie doar „tarie”, asa ca „juratii” cu sclipiri inteligente pot sa-si cumpere alcool dublu rafinat, nu doar votca sau coniac. Exista cazuri in care oamenii au jurat pe un pahar de bautura care putea fi un pahar mic, o halba sau „o vaza de flori”. Nu specifica in juramant ca pot sa fie doua beri la jumate sau doua butoaie de bere. Poti sa te imbeti daca vrei, si sunt mai multe moduri. Dar unii preoti fac juramantul asta numai pentru a castiga bani. Cand te legi, platesti, cand te dezlegi, platesti.
O parte din cei „legati” cu Dumnezeu nu reusesc sa-si tina juramanul si se „dezleaga”.
„Odata am calcat juramantul de doua ori intr-o zi, si de-atunci am renuntat sa mai incerc sa ma las. La toti trebuie sa le dai bani si la „legat”, si la „dezlegat”. Daca ma jur azi, si maine trebuie sa ma duc la un botez trebuie sa dau iar bani ca sa ma dezlege pentru doua zile, asa ca nu ma mai bag, mie mi-ajunge”, spune revoltat unul “jurat”.
