Nita Robu, sau nea Nita, cum il alinta cunoscutii este braileanul care a facut istorie in boxul mondial. Campion national si balcanic la categoria 51 kg, component al Lotului Olimpic al Romaniei, Nita Robu a adus Romaniei peste 50 de medalii si trei centuri de aur. A boxat în Las Vegas, San Francisco si Milwaukee si pe Madison Square Garden, alaturi de Muhammad Ali. I-a batut pe cubanezi, pe rusi si pe polonezi la ei acasa, a fost rugat sa ramana în America in plina dictatura comunista dar, totusi, s-a intors de fiecare data la Braila. I-a facut KO pe cubanezul Ramirez si pe polonezul Zdreninski, campioni olimpici si mondiali la box.
A facut performanta de la 14 ani, a fost prietenul Nadiei Comaneci si a facut parte din Lotul National al Romaniei.
Din 383 de meciuri jucate, pugilistul brailean Nita Robu a pierdut doar 21.
Originar din satul Olaneasca, Salcia Tudor, Nita Robu – unul dintre cei mai mari pugilisti romani -, traieste acum din amintiri. A boxat inclusiv în Las Vegas si pe Madison Square Garden, alaturi de Muhammad Ali, i-a batut pe cubanezi, pe rusi si pe polonezi la ei acasa, a fost rugat sa ramana în Occident în plina dictura comunista dar, cu toate acestea, s-a întors de fiecare data la Braila. Nu a acceptat nici macar sa fie component al Cluburilor Dinamo si Steaua, pentru ca a considerat Braila „leaganul boxului romanesc”. „Nu m-am plecat în fata nimanui”
Component al Lotului Olimpic al Romaniei, Nita Robu si-a facut prieteni din toate sporturile. Cele mai frumoase amintiri sunt legate de marea noastra gimnasta, Nadia Comaneci, castigatoarea Olimpiadei de la Montreal, din 1976.
In randurile de mai jos, INFOBRAILA va prezinta, in exclusivitate, prima parte dintr-un interviu memorabil cu emblema boxului brailean, Campionul Nita Robu.
Te-ai gandit vreodata ca o sa ajungi sa boxezi la nivelul la care ai boxat?
Imi doream, ! Imi doream de mic. Era campionatul European de box in ’69 , si atunci au iesit cativa romani buni, Monea, Calistrat Cutov, Mihai Aurel.
Am apucat sa vad ,televizoarele erau doar pe la scoala si am apucat sa vad secvente.
De unde e educatia? De acasa?
Am fost 5 frati.
Tatal dvs, din ce am inteles eu, nu suporta minciuna.
Am luat bataie pentru minciuna de la tatal meu, de cateva ori, si dupa aia am realizat pentru ca, pe langa bataie, aveam si discutii pedagogice, care erau la modul nu minti, nu fura! Mi s-au inmagazinat si asa a ramas.
Dupa mata, consideri ca educatia este foarte importanta chiar daca faci sport?
Acum astia mai nou ii spun sport, adica un proces instructive educativ. De aici porneste. Subiectii isi desfasoara activitatea sub indrumarea unor cadre de specialitate in scopul dezvoltarii la nivel maxim a calitatilor motrice pentru inalta performanta. Asta e o formula complexa. De aici se deduc doua lucruri: procesul de instruire si educatie.
Bun, sa revenim! Erai la Olaneasca, erai copil, elev. Ai venit la Braila, la scoala.
Da! Da!
Prin ’70 ai venit. Si ai ajuns la Braila. Cum ai ajuns la box?
Norocul sau intamplarea a fost un antrenor care era si pedagog, Buterez Iordan. Dar acest om avea o grupa de copii pe care ii invoia, le dadea bilet de voie sa se duca la sala pentru ca asa se pleca atunci, nu se pleca ca acum. Si, auzind, vazand ca acesti copii se duc la sala, m-am rugat de ei ca vreau si eu sa merg. Uite, mergi! Mi-au explicat ei ce si cum. Am spus ca eu vreau si-mi doresc foarte mult. Si, va dati seama ca a fost destul ca sa ma duc sa vad,
Si asa ai ajuns pe mana lui nea Ion Zlotariu
Da, acolo era maestru nea Ion Zlotariu, care a fost gloria boxului brailean.
Da spune, de ce i se spunea “chibrit”?
I se spunea “chibrit” pentru ca el participa la crosuri, din astea orasenesti si fugea pana manca chibrit si de atuncea i-a ramas porecla. Primul contact cu boxul a fost destul de amar pentru mine
In ce sens,? Ia, povesteste cum a fost?
O incalzire cu copiii acolo, iar antrenorii aveau un mod de selectie natural. Tu cu ala vino sa te bati, sa vad ce stii. Adica verifica curajul, si abilitatile. Nici o cunostinta, n-am avut nimic.
Si ce-ai facut apoi?
Din fericire pentru ei, si nefericire pentru mine, mi-a dat un boxer care era locul doi pe tara. Iesise vicecampion national si avea experienta de 1 an de zile. Mi-a dat, am incasat.
La ce categorie erai?
Atunci eram la categoria cea mai mica, la 45 kg .
In cat timp ti-ai dat seama ca o sa poti sa faci performanta? Cat timp a trecut? Ai mers la scoala? Ai mers la maestrul “chibrit”, ai trecut de prima experienta nu foarte fericita?
A trecut ca am rezistat. Era foarte greu.
Dar te-a ajutat cineva? Mancai mai bine, dormeai mai bine? Va dadea ceva acolo?
Mancam la cantina, dormeam. Ne era bine. Era organizat, era disciplina. Ne odihneam foarte mult. Era acest pedagog Buterez Iordan care facuse si el box. Nu era antrenor atunci. Era instructor, ne mai proteja. Ii placea, mai venea si pe la sala.
Unde era sala in care te antrenai?
Am inceput la stadionul municipal. Plecam dupa strada Carantinii, unde e unitate militara. Acum veneam pe jos. Cand aveam bani, cand nu aveam. Cateodata aveam bani de tramvai dar plecam cu copii in grup. Ne-am inscris 45 de insi. Am ramas singur .
De aia v-am spus ca astia majoritatea 30-35 nu au mai venit deloc, dupa ce a fost selectia asta naturala .
Dar dupa aceea de ce erai recunoscut. Tot asa se facea selectia?
Da, s-a facut multi ani. Pana in ’80 se facea asa selectia, dupa aceea au inceput sa mai lase.
Asta a fost motivul pentru care Romania a avut boxeri foarte buni?
Nu numai asta. Pentru ca daca stai sa incasezi pumnii aia, ai un tel. Primul tel a meu a fost sa-l bat pe ala care m-a batut. S-a intamplat. Imi pare rau sa spun ca sunt razbunator, dar asa sunt. Adica uite, daca ma bate unul acum, pai nu ma las pana nu voi castiga si eu in fata lui.
Cand a fost prima recunoastere?
A fost asa un criteriu de iarna, asa se numea. Criteriul era un concurs national in care veneau toate cluburile ca sa descopere talente. Era o selectie cam foarte serioasa, cu valori.
Atunci, iar am boxat cu un boxer mai vechi ca mine, de la alt club, dar tot din Braila de la noi. In semifinala unul Gheorghe Ionel, era foarte foarte puternic si viclean. A intins mainile asa, si a vrut sa-mi dea croseul de stanga. Stia! Stia!
Atunci s-a vazut ca am facut progrese din punct de vedere tehnic, pentru ca din punct de vedere fizic eram un tip sanatos. Mi-a placut sa fiu nr.1. Mi-a placut mereu sa fiu acolo in fata.
Care a fost pasul urmator?
Pasul urmator a fost o participare la Campionatul National de Juniori
Ce ai facut acolo?
Acolo am castigat toate meciurile prin abandon. Eu cred ca in finala am fost defavorizat de arbitrii. Am pierdut in finala cu un baiat, unul Dragu Paul, care era foarte bun si cu experienta mai mare.
S-a mai intamplat sa te fure arbitrii?
Ooo! Da!
Pai, ai pierdut doar 21 de partide. In 67 de ani ai pierdut de 21 de ori si ai castigat de 383 de ori.
Vreau sa va spun ca munceam, eram foarte serios eram devotat. Pentru mine si acum e pasiune, am pasiunea de a transmite tinerilor, dorinta de a lasa in urma mea ceva. Adica sa fie perfectionist, mie nu-mi place sa fac lucrurile de mantuiala. Daca facem ceva, ce ne jucam?
Nu crezi ca ai ramas cam singurul care nu lasa lucrurile la jumate? Matale esti la varsta si la performantele la care iti permiti sa spui orice.
Acum sunt antrenori in tara facuti la apelul de seara, la interventia partidelor, sunt antrenori care nu au auzit imnul tarii. Eu l-am auzit de sute de ori, adica sa-l aud pentru mine, nu asa oricum. Trei meciuri si unul a devenit antrenor. Formezi copii, le dai o conduita, daca il formezi acum asa, nu mai poti sa-l schimbi pe ala la 20 de ani pentru ca el asa va ramane. La noi nu se mai da importanta pentru acest sport. La noi a fost leaganul boxului romanesc.
Esti prieten foarte bun cu Nadia Comaneci! Cati oameni se pot lauda cu lucrul asta?
Prima data am cunoscut-o, ca ne-a prezentat-o tuturor. Eram la Baza Sportiva Snagov unde eram toti sportiviii cu toate sporturile si acolo a venit cu generalul Dragnea, care raspundea cu activitatea sportiva, si-l apreciez foarte mult, si ne-a prezentat-o. Sigur ca am stat de vorba
Ce impresie ti-a lasat?
Era o fata modesta, simpla, prietenoasa, dar sfioasa.
Ea castigase la Montreal?
Da, castigase.
Ai fost in SUA si ai facut istorie acolo? Ai fost si ai boxat in Scuare Garden? Ai boxat in Las Vegas!
Da.
Ai boxat la un moment dat in aceeasi gala in care a boxat Mohamad Ali! E adevarat?
Da, cu ani de zile in urma.
Ce ai facut in Las Vegas?
Am castigat 2 meciuri si am pierdut unul. Pe primul, ma rog era la ei acolo, a fost decizie de 3 la 2, iar pe celelalte 2 le-am castigat inainte de limita.
Adica nu au mai avut baietii resurse sa continue? Iti placea sa castigi inainte de limita?
Da, era cea mai sigura victorie.
Care era lovitura secreta?
Loveam foarte bine si la fix upercutul de stanga. Foarte putini reuseau sa o dea perfecta, sa o execute in scurta fractiune de timp, pentru a face exchiva.
Cum ai invatat asta?
Din fericire maestrul meu Rotariu, el fiind stangaci, eu am fost dre pentruaci, a insistat sa lovesc upercutul de stanga.
Pentru un dreptaci este o lovitura devastatoare, era vorba de coordonare, trebuie munca.
E nevoie doar de talent?
Nu, talentul fara munca este zero.
Dar se poate daca nu ai talent, dar muncesti sa faci ceva?
Da, se poate. Eu unul, daca este un baiat talentat, dar nu muncestie, si unul mai putin talentat dar munceste, eu il prefer pe ala care munceste. Munca sta la baza tuturor. Atunci eram amator dar duceam viata de profesionisti. Plecam de la sala la tramvai sau autobus. Nu mai spun de bautura.
Ai facut asa ceva?
Nu, nu! Ne dadea si noua cate un pahar de vin sau bere si eu dadeam la colegi. Nu puteam. La coltul meu a stat un copil cum sta Iustin cu taicasu.
Si cum era? Erati un elev docil?
Da! Trebuia!
V-ati ascultat tot timpul antrenorii? Daca simteati ca primiti o indicatie care era gresita, o faceati doar pentru ca asa spunea antrenorul?
Nu. Eu ma adecvam in functie de adversar .
Adversarul isi putea schimba tactica in timpul meciului cum o schimbam si eu la majoritatea. Era ceva bine organizat, nu cum fac astia acum. Intra in colt, pleaca de la colt, da de 2 ori. Nu! Era gandire totala era tactica, nu aveai voie sa dai cu bratul din spate. Ideea tactica a antrenorului era ca si baza ca si gandire, dar actiunile in box se perinda in fractiuni de secunda. Trebuia sa reactionezi imediat la ce actiuni primeai.
Mi-ai spus ca Braila era leaganul boxului romanesc, asta e motivul pentru care nu ai ales sa te duci la Steaua sau la Dinamo?
Da.
Ti-au propus? Presupun ca nu putini.
Au fost 3 antrenori de la Dinamo. Au vrut sa ma ia. Uite, mergi ramai. A venit cu banii.
In ’73, prima data. Nu luasem inca prima centura, dupa aceea am boxat cu americanii, a venit dl colonel Titi Dumitrescu. Acuma e in varsta, nu stiu daca traieste. Sa-i dea Dumnezeu sanatate! A insistat, te facem ofiter! Termini scoala de ofiteri intre timp. Aveam atunci 2500 lei, avans. A venit cu banii. Era o suma in ’73 .
Pai da, era o suma in ’73. Si cei de la Steaua la fel?
M-a luat din cantonament. Ciuca facuse aceeasi categorie ca si mine. Fusese Campion European. Ciuca Constantin, Dumnezeu sa-l ierte, m-a adus la Steaua sub alta forma. Hai sa facem nu mai stiu ce. Era chestier de abordare mai altfel, pentru ca eu eram dur.
In ce sens?
Nu vreau .
De ce?
Eu am fost foarte atasat de orasul Braila, de spectatorii nostri, de atmosfera, de absolute tot.
Dar oare nu era si la Bucuresti atmosfera?
Aici m-am ridicat .
Nu ati vrut sa va tradati niciodata tara. Ati fost in SUA, ati boxat in toata Europa, nu va placut sa ramaneti acolo?
Au venit dupa noi, in special dupa mine. Dupa ce am boxat in Milwaukee. Au venit si m-au rugat niste romani, uite, dansul este manager .
Vorbesti despre discutia de pe aeroportul din Viena?
Nu, nu aia a fost altceva.
In America ce au zis cand v-au propus?
In primul rand casa, era vorba de 100.000 de dolari .
Deci cineva in SUA va oferit casa si 100.000 USD?
Da, si masina, sala gratis ca sa boxez pentru ei. Nu puteam sa boxez pentru Romania.
Am inteles! Nu ati vrut, nu va placea SUA?
Am fost incantat putin sa vad, dar nu m-a tentat niciodata sa raman si in nici o tara.
Cum a fost cand l-ai facut KO pe Ramirez sau pe Zdrelinski, pentru cei care nu stiu, cei doi au fost campioni mondiali! Adica, ai batut pe cel mai bun om din lume in acel moment.
Pentru mine, dorinta mea cea mai mare era sa boxezi cu cei mai buni si era examen pentru mine, sa vad eu la cel nivel sunt. De ce ala a putut sa fie campion mondial si eu nu, sau ce as face eu daca as fi campion mondial, sau de ce sa nu-l bat eu pe ala?
Deci, era o lupta cu mine insami chiar nu ma interesa ce spune multa lume. Sau ca e faimos, ca a iesit campion mondial. Era un meci in care era cineva care voia sa ma bata. In box se mai spunea ca antrenorul iti da drumul in cusca cu lei. Esti bun l-ai mancat! Nu, te-a mancat. Exista dorinta mea de a avea victorii indiferent cu cine. Mie imi parea tare rau cand boxam cu boxeri slabi, cotati sau cu cunostinte mai minime .
In ’74 ai castigat prima centura. Cum a fost, cum te-a primit Braila? Seamana cu primirea Nationalei Romaniei dupa Mondialul din ’94.
Da, a fost ceva foarte placut, emotionati. Multi iubitori ai boxului. Acum nu mai sunt, dar atunci cred ca 90% din Braila iubea boxul. Avea si ce sa vada. Erau spectator care cunostea boxul mai bine decat unii arbirtri din tara si foarte obiectivi chiar daca erai brailean si erai avantajat de arbitru, sa sesizau imediat, reactionau.
VEZI AICI INTERVIUL INTEGRAL CU NITA ROBU
In zilele urmatoare vom continua seria dezvaluirilor campionului Robu Nita.
