„Prostul”, ca om de rind, nu este un pericol pentru societate. Din contra, de cele mai multe ori, el este un personaj simpatic si de aceea i se si spune deseori „prostul nostru”. Prostul te si face uneori sa rizi in hohote, cind, de pilda, il intrebi: „Ce limba vorbesc românii?”, iar el iti raspunde senin: „Nu stiu, ca nu sint de aici!”
Prostul este si util in comunitate, lui dindu-i-se sarcina de a face muncile cele mai rusinoase, pe care el le face cu pasiune, mindru ca este bagat in seama si ca este si el ca toti ceilalti.
De altfel, nu numai omul poate sa fie „prost”. Adjectivul defineste si alte chestiuni, cum ar fi „vestile”, care pot fi si ele „proaste”, la fel ca „glumele”, „vremea”, „norodul” , „sticla” , „vinatorul” , „situatia” , „vorba” , „rusinea” sau chiar traiul nostru de zi de cu zi.
Cind este vorba despre om, trebuie sa recunoastem ca fiecare poate sa spuna despre fiecare ca este „prost” si, de aceea, mi se pare inteleapta vorba aceea care spune „unde-i minte, e si prostie”, caci prostia nu este altceva decit adjectivul folosit de cineva pentru cel care nu este pe placul lui!
