Cel mai mare sistem defensiv subteran construit vreodata langa Dunare se presupune ca s-a aflat la Braila. Este vorba despre legendarele hrube construite de turci, in timpul celor trei secole de ocupaţie otomana a orasului. Paienjenisul de tunele de sub vechea cetate servea ca depozit de alimente si marfuri pe timp de pace si pentru miscarea trupelor pe timp de razboi.
Cetatea construita de turci, dupa 1540, dupa ce au luat in stapanire orasul, se intindea de pe o zona generoasa, pe locul actualului centru istoric al Brailei, de unde este acum parcul Gradina Mare, pana la bulevardul Cuza. Timp de trei secole, 1540-1828, Braila care avea o mare importanţa strategica, fiind situata la intretaierea Dunarii vechi cu Dunarea noua, a reprezentat pentru turci un puternic cap de pod prevazut cu puternice fortificaţii si tuneluri subterane, de care s-au izbit toate armatele din razboaiele antiotomane ulterioare.
Legendele locului spun ca turcii puteau strabate hrubele calare, atat de spaţioase erau porţiuni din aceste galerii, traseul pornind de la ultima fortificaţie, respectiv de la Citadela — zona de nord a Gradinii Mari, pana la ultimul zid de aparare catre Bulevardul Cuza de astazi, unde se aflau cele noua bastioane, amplasamentele tunurilor din Garnizoana Braila.
Din pacate, de-a lungul secolului XIX si pana spre jumatatea secolului XX, hrubele, peste care s-a ridicat noul oras, au inceput sa cedeze. Surparile de teren se ţineau lanţ, astfel ca, incepand cu 1900 si pana la sfarsitul anilor ’50, autoritaţile brailene au declansat operaţiuni succesive de umplere a galeriilor subterane cu un amestec format din pamant galben si ciment. Au existat, insa, multe porţiuni, in special din cele imbracate cu caramida, care au ramas intacte. Unele sunt neidentificate, deoarece nu exista nicio harta foarte exacta cu ramificaţia hrubelor, altele se afla sub cladirile existente in centurul istoric al Brailei, fiind folosite de localnici drept pivniţe, deoarece diferenţa de temperatura dintre vara si iarna nu este mai mare de 4 – 5 grade. O astfel de pivniţa exista pe Str. Imparatul Traian, care coboara spre Dunare. Acolo a funcţionat ani de zile un depozit de apa minerala, administratorul acestuia fiind foarte mulţumit ca nu trebuie sa cheltuiasca niciun leu pentru menţinerea temperaturii de pastrare in condiţii ideale.
Legendele ţesute de-a lungul timpului i-au indemnat pe mulţi sa asedieze si sa prade cetatea Brailei. Si astazi, brailenii din Centrul Vechi vorbesc in soapta despre aurul Semilunii, ascuns in acest paienjenis de hrube. Oamenii povestesc ca, pe timpul reparaţiilor la case sau cu ocazia unor sapaturi, au dat peste cate o hruba captusita cu caramida veche, de o duritate foarte mare, in stare perfecta.
