34.4 C
Brăila
vineri, iulie 1, 2022
AcasăAdministratieBraila de legenda

Braila de legenda

Daca Bucurestiul a fost, candva, micul Paris, Braila a semanat, pastrand proportiile, bineinteles, cu o micuta Viena. Asta se intampla in ultimele decenii ale secolului XIX si primele decenii ale secolului XX, cand portul dunarean dadea masura unei economii romanesti in plin avant.

Prosperitatea venea pe Dunare, cu banii armatorilor, care-si aduceau navele aici, sa le incarce cu tot felul de marfuri. Intai de toate erau cerealele, fiindca pretul griului era dat, pe plan mondial, de bursa de la Braila, dar si alte produse luau calea exportului: peste, caramizi, teracota, ciment si cite si mai cite. Din furnicarul necontenit al portului isi tragea seva un oras tot mai infloritor. Casele armatorilor, mosierilor, industriasilor, negustorilor, bijutierilor si ceasornicarilor, impodobite cu portelanuri, cristale de Boemia, marmura de Carrara, erau aliniate pe strazi si bulevarde curate, intretinute fara cusur. Orasenii cei mai avuti locuiau in vile cu portal de acces pentru trasuri sau, mai tarziu, automobile, iar in curti aveau fintani arteziene. Doamnele isi etalau toaletele la teatru, sali de bal sau seratele private din saloane unde se valsa pe acorduri de pian. Pare plictisitor, dar la Braila nu era loc de plictiseala. In orasul renumit pentru frumusetea femeilor, cine voia aventura dadea o raita prin stabilimentele cu felinar rosu, vestite printre marinarii din toata lumea, care nu plecau de aici fara sa invete sa fredoneze “La noi, la Braila, la tanti Elvira/ Usor se castiga lira” amintindu-si nostalgic, pe intinsurile marilor, de clipele dulci din compania profesionistelor placerii. Nici hotii si banditii Brailei, carora le-a fost capetenie, pentru o vreme, Terente cel cu barbatia ajunsa obiect de muzeu, nu lasau sa lancezeasca acea societate pitoreasca si plina de contraste. Furau, beau, violau si se ascundeau pe balta, printre stuf si tantari, pana ii dibuiau jandarmii si ii legau in fiare sau ii ampuscau, daca nu se dadeau prinsi.
Braila a dat lumii personalitati ca actrita Maria Filotti, soprana Hariclea Darclee, scriitorul Panait Istrati. Ana Aslan si Mina Minovici s-au nascut tot aici, ca si Nedelcu Chercea. Acesta din urma nu e la fel de cunoscut in lume, insa pentru orasul dunarean este un adevarat simbol. A fost un filantrop care si-a trait viata, impreuna cu sotia Ana, dupa deviza “Nimic pentru noi, totul pentru Patrie”. Din averea lor considerabila, au cladit scoli, dispensare si biserici pe care le-au lasat mostenire comunitatii. Pe vremea acestor oameni, Braila era etalon de civilizatie in Europa. Jazzman-ul Johnny Raducanu, si el fiu al acestui oras, isi amintea, intr-o emisiune televizata, cum mama sa a fost amendata de un politist imbracat in uniforma spilcuita. Omul legii s-a legitimat politicos si i-a inmanat sanctiunea, fiindca venea de la piata tinand o gasca vie de picioare, cu capul in jos, incalcand astfel legea de protectie a animalelor care functiona in oras. Si inca ceva incredibil: rasfoind presa locala, din perioada interbelica, poti citi articole despre muncitorii din port care intrau in greva din cauza italienilor. Peninsularii emigrau la Braila si erau dispusi sa lucreze pe lefuri mici, stricand piata salariilor…

„Orasul cu salcami”, acesta a fost renumele Brailei in perioada interbelica, fiindca salcamii inmiresmau toate strazile urbei, in serile racoroase de primavara si fiindca marele dramaturg brailean Mihail Sebastian a scris un roman care se numea chiar asa: „Orasul cu salcami”. Mai apoi, in anii regimului comunist, excavatoarele construite la marea uzina „Progresul” facea cunoscuta Braila in Romania si in multe tari de pe mapamond. Din pacate, acum Braila traieste din aminitirile acelor vremuri de legenda. Orasul nu prea mai are nimic cu care sa se mandreasca din ce avea odata. Strazile nu mai sunt la fel de curate, casele vechi din centrul istoric si-au pierdut stralucirea, portul nu mai functioneaza, industria nu mai exista. Apasati de vremuri si de politicienii actuali, brailenii nu pot decat sa spere ca, vreodata, „orasul lor va fi din nou ce-a fost, si poate chiar mai mult decat atat”.


Sursa: Adevarul / Florentin Coman



RELATED ARTICLES

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Advertisement -spot_imgspot_imgspot_imgspot_img
- Advertisement -spot_imgspot_imgspot_imgspot_img
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img

Most Popular

Comentarii recente