Exploatarea uraniului in Romania

Abia dupa 1990, romanii din afara locurilor unde se aflau exploatarile de uraniu au putut afla cum traiau si munceau localnicii din aceste zone in anii cand exploatarile functionau la capacitate maxima. Mineritul uranifer in Romania a inceput in 1952, in Muntii Apuseni (Baita Bihorului), Aici fusese depistata, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, din avion, o anomalie emanometrica.

Germanii au conturat destul de bine zacamantul, insa n-au mai apucat sa-l cerceteze in detaliu pentru ca au fost nevoiti sa se retraga. Exista afirmatii conform carora rusii au preluat planurile de cercetare si de exploatare ale germanilor si n-au facut decat sa le dezvolte.  Cercetarea s-a facut, intr-adevar, extrem de rapid, zacamantul intrand in exploatare dupa un an, prin Societatea Sovrom Kvartit. S-a exploatat in cariera deschisa, intr-un ritm ametitor, probabil pe vremea aceea aparand si expresia oricand din munti el face-o vale.  Intr-adevar, incepand de la trei kilometri de Baita Plai, e vizibila ilustrarea materiala a acestei expresii. S-a lucrat cu soldati si detinuti politici si cu taranii din Apuseni, uluiti de salariile (pentru ei imense) oferite. In ce masura stiau ei cu ce substanta periculoasa lucreaza? E greu de spus…  Dat fiind ca, dupa ani si ani, au fost gasite in fundatiile caselor lor pietre cu un continut ridicat de uraniu, e de presupus ca nu li s-a spus nimic! Detinutii oricum nu contau – ei erau “dusmanii poporului”, iar soldatii oricum trebuiau sa fie mandri ca erau “patrioti” si contribuiau la “propasirea patriei”.  Cu toate acestea, cel putin pentru “angajatii civili”, o parte dintre normele de protectie a muncii erau respectate mult mai bine decat ani si ani mai tarziu, dupa ce rusii se retrasesera de mult. Au fost ani in care s-a lucrat cu 20.000 – 30.000 oameni.