Seceta a venit iar noi avem irigatii doar pentru a ne umezi buricul degetelor
Agricultura lui 2022, la mana slujbelor religioase, in genunchi pe un pres prafuit, in plin camp. Stiti, Dumnezeu ne da, dar nu ne baga si in traista.
In loc sa evoluam, mai mult ne intoarcem in timp, cu sute de ani. Seceta care a cuprins pamantul romanesc lasa urme adanci atat in buzunarele agricultorilor cat si in mintile taranilor, greu incercati de lipsa apei de ploaie pe ogorul lor. Lipsa ploii a ajuns sa fie etichetata de romanii de rand ca o molima data de Dumnezeu pentru pacatele lumesti. Si daca o catalogam ca fiind o pedeapsa divina, o tratam ca atare, cu rugaciuni din mijlocul campului, cu presuri aruncate sub genunchi si cu cativa supusi adusi pentru imortalizarea momentului. Imagini greu de descris in cuvinte, intr-un camp uscat, care tanjeste cu disparare dupa un strop de apa. Totul, Pe sistemul “Fa o minune, doamne!” Decat sa stropim cu aghiazma sperand ca o sa ploua, mai bine facem un sistem de irigatii, ca totusi suntem in 2022, nu 1437.
Ultima isprava de acest gen s-a petrecut in comuna Cudalbi, judetul Galati, acolo unde primarul comunei Cudalbi, a adus preotul pe camp sa sfinteasca recolta si sa aduca ploaia. “Din cauza temperaturilor foarte ridicate si a secetei din ultima perioada, pasunile si culturile au fost afectate, amenintând cu foamete. Nadejdea tuturor este numai la Dumnezeu cel milostiv si multindurat sa nu se mânie pentru pacatele noastre cele cu stiinta si cu nestiinta. Ne-am rugat, astazi, sa ne dea Dumnezeu ploaie sa se indrepte recoltele. Increzatori in purtarea de grija si milostivirea lui Dumnezeu, sa avem nadejde ca El va raspunde rugaciunilor noastre“, spune primarul pe pagina de socializare.
Acum, nu spunem ca suntem impotriva rugaciunilor inaltate de preoti, au si ele rostul lor, dar nu mai bine ne focalizam resursele si ideile spre a crea sisteme concrete de irigatii care ne pot salva? In plina seceta, 80% din sistemele de irigatii nu sunt functionale. Din cele 600.000 de hectare de teren care beneficiaza de infrastructura de irigatii, doar 130.000 pot fi irigate. Si ce ne ramane de facut in cazul asta? Scoatem artileria grea pe camp, si dai cu agheasma si cu matanii, poate poate s-o indura divinitatea sa ne scoata iar si iar din indiferenta in care singuri ne ingropam.
Seceta ne-a luat pe nepregatite si anul acesta, la fel ca si “valurile” COVID-ului de anii trecuti, la fel ca victimele de la Colectiv, acei tineri arsi pentru a doua oara de jarul bacteriilor din spitale. O nepregatire general valabila de vreo 30 de ani incoace. Si tot nepregatiti suntem. Suntem precum muribunzii, agonizand cu lumanarile stinse la capatai. Stim ce va urma, dar nu facem nimic pentru a ne lumina!
Acum, continuand pe firul tragi’comediei, ne intrebam: nu ar fi potrivit sa faceti ceva rugi la Sf. Ilie, ca la prima vijelie sa-i “mangaie” cu tunete si traznete pe toti cei care au secatuit tara, pe cei care au fost nepasatori la distrugerea sistemelor de irigatii?
