Un mare intelept tibetan spunea urmatoarele lucruri interesante despre moarte. De aceea, m-am gandit sa va prezint si voua aceste lucruri:
Moartea nu este un eveniment limitat numai la un anume moment, caci procesul se prelungeste adesea mult timp. Anumite semne anunta apropierea mortii. Urmatoarele semne ar anunta – in mod general – apropierea mortii: omul simte corpul sau ca fiind mai greu decat in mod obisnuit, buzele si gura i se usuca, caldurile vitale parasesc corpul, spiritul i se intuneca pana se pierde cu totul. Cand fortele vietii se estompeaza, spiritul intra intr-o lumina alba ca acea a cerului de la rasaritul soarelui. Atunci intunericul cuprinde spiritul, care trece intr-un fel de lesin. Aceasta stare a constiintei se numeste „momentul in care respiratia exterioara se opreste si in care suflul interior nu este intrerupt inca”.
Cand spiritul mortului iese din acest lesin, el vede lumina originara stralucind ca un cer lucitor. Daca recunoaste aceasta lumina fundamentala, spiritul este atunci eliberat. Dar el ramane in starea intermediara daca nu recunoaste lumina respectiva.
Este foarte important ca muribundul sa-si reaminteasca actiunile sale bune si sa poata merge astfel la intalnirea cu moartea avand sentimentul unei totale increderi fata de viata sa scursa. Atunci, un suras linistit i se arata pe fata si corpul destins se odihneste pe culcusul sau. Din acest motiv, tibetanii evita orice plans si orice lamentare in camera mortului. Rudele apropiate raman adesea mai departe de aceasta incapere, caci neputand sa-si retina supararea si durerea, ei pot sa tulbure trecerea mortului in cealalta lume. Atunci cand caldura corpului paraseste mai intai picioarele si se retrage catre zona inimii, sunt semne ale unei morti fericite. Contrarul acesteia este o moarte nenorocita: mortul se ridica, se sforteaza, cauta cu mainile un sprijin in aer, cade pe spate coplesit. In aceste morti nefericite, caldura corpului paraseste mai intai capul si partea de sus a trupului, retragandu-se spre inima. Aceste semne permit sa se prevada si daca intruparea urmatoare va fi buna sau rea.
Cand spiritul mortului intra in starea intermediara, la inceput el nu stie ca a murit. Se crede inca in viata si se mira ca lumea care il inconjoara a devenit subit atat de diferita. Percepe tot ceea ce este in jurul sau, dar remarca faptul ca nu este vazut de muritori. Ca intr-un vis, acest corp-mental se poate deplasa acolo unde vrea, fara nici o constrangere materiala, caci nu mai are nici carne, nici sange. Acest corp mental este legat inca de corpul sau fizic si de locul unde a trait.
