Resedinta lui Thomas Whaley, mobilata complet cu piese apartinand perioadei de inceput a colonizarii Californiei, este considerata o celebra cladire bantuita. Imediat dupa terminarea constructiei, in 1857, edificiul a devenit centrul afacerilor, guvernarii si problemelor sociale din Old San Diego. Cea mai veche cladire de caramida din California de Sud, Casa Whaley a servit ca tribunal, sala de sedinte si teatru, dar si ca locuinta pentru Thomas si Anna Whaley si copiii lor.
Astazi, nimanui nu-i mai este permis accesul aici dupa ora 4 PM, dar ofiteri de politie si cetateni demni de incredere afirma ca cineva – sau ceva – continua sa strabata cladirea, in miez de noapte, aprinzand toate luminile.
Situata in Old San Diego, pe San Diego Avenue la numarul 2482, Casa Whaley a fost restaurata si se afla acum in proprietarea Societatii Istorice San Diego, ca atractie turistica. Adesea, pe cand se plimbau, prin vechea cladire, alaturi de turisti, membrii societatii au auzit zgomote de pasi misterioase, prin diverse incaperi in care se stia ca nu se mai afla nimeni.
June Reading, o, fosta directoare a Casei Whaley, a relatat despre zgomotele venind dinspre dormitorul principal si dinspre scari. Ferestrele, chiar imobilizate cu cate trei buloane zdravene pe ambele parti, se deschid singure – adesea in toiul noptii, declansand alarma antifurt. Oamenii au declarat adesea ca ar fi auzit tipete venind de la cel de-al doilea etaj al conacului si odata un dulap masiv, continand obiecte de portelan, s-a prabusit din senin, numeroase persoane spun ca au simtit sau au vazut efectiv imaginea unui esafod si a unui spanzurat, in partea sudica a cladirii.
Potrivit lui Reading, cu zece ani inainte ca Thomas Whaley sa-si construiasca aici resedinta, un marinar pe nume Yankee Jim Robinson fusese spanzurat pe locul unde se afla acum o arcada, intre cabinetul de muzica si camera de zi a cladirii. Whaley fusese de altfel martor la acea executie.
Unii vizitatori ai Casei Whaley au descris aparitia la o fereastra de la etaj a unei femei imbracate tipator si cu fata pictata. In opinia lui Reading, ar putea fi vorba despre o actrita a uneia dintre trupele de teatru ce au inchiriat etajul, in noiembrie 1868.
Aripa salii de sedinte a cladirii este considerata in general cel mai bantuit loc din Casa Whaley, din cauza starilor emotionale violente declansate aici in primele zile ale existentei orasului San Diego. Multe persoane care au vizitat vechea cladire au auzit rumoarea caracteristica unei sali de judecata aflate in plina sesiune si pe aceea a unor discutii aprinse, venind din cabinetul de lucru al lui Thomas Whaley, aflat la etaj. Potrivit multor parapsihologi, faptul ca aceasta cladire a fost implicata in atatea sfere ale vietii publice, pe langa rolul ei initial de resedinta particulara, aproape ca garanteaza mai multe „straturi” de reziduuri parapsihice ce s-au impregnat in mediul ei ambiant.
Multi dintre vizitatorii cu simturi mai ascutite ai casei Whaley au perceput si imaginea Annei Whaley care, considera unii, supravegheaza inca locuinta pe care o indragise atat de mult in timpul vietii. Si, potrivit multor oameni care sustin ca i-ar fi simtit prezenta, ea manifesta puternice resentimente fata de amestecul strainilor.
