Acasă Administratie De ce trebuie sa nu ne plangem mortii

De ce trebuie sa nu ne plangem mortii

La fiintele deztrupate (adica la oamenii morti), energiile intime care survin in trairile sentimentelor si ale emotiilor sunt mult mai intense. Mediumii folositi in cercetarea lumii de dincolo cat si clarvazatorii experimentati cunosc bine un anume fapt: in lipsa trupului carnal si respectiv a blocajului efectuat de creier, trairile intime, sentimentele sufletelor aflate in „cealalta lume” sunt mult mai puternic „simtite” decat „aici jos”… De aceea suntem sfatuiti mereu sa nu suferim si sa nu plangem dupa decesul si plecarea dincolo de viata a unei persoane iubite. Prin intretinerea durerii despartirii si a plansului, ii provocam de fapt o suferinta reala cu mult mai mare decat cea pe care o resimtim noi-insine, intrupatii… in sine, nu „a murit” decat trupul – vehiculul inferior, dar sufletul, constiinta, sentimentele persoanei dragi ii sunt la fel de „vii” si de aceea fiecare dezcarnat doreste sa ii trimitem numai ganduri bune. „Acolo”, asemenea mesaje sunt percepute si ele mult mai intens, producand efectiv bucurii mult mai mari…

Intr-adevar, lipsa acelui filtraj al creierului, care era impus la toate perceptiile corpurilor invizibile, face ca orice „informatie” primita de un suflet deztrupat sa fie traita foarte intens. Un caz real a fost scris acela al d-nei Georgeta S. legat de o „comunicare” a surorii sale –Rodica S., decedata la Bucuresti: „Dupa ce a murit, am plans-o aproape un an de zile, pana intr-o noapte cand am visat-o ca imi spunea: «Nu ma mai plange, caci lacrimile tale ma ard cumplit si-mi fac mult rau!» Nu am mai plans-o cu lacrimi si ea s-a linistit; intr-un alt vis mi-a spus ca unde este ea, e fericita…”

Exit mobile version