In urma cu doua mii patru sute de ani un filozoful grec Evhemeros, care a trait in secolul al IV-lea i.Ch., spunea in dreapta si-n stanga si a lasat pare-se si scris ca zeii din mitologie nu fusesera decat niste oameni ca toti oamenii, zeificati de lumea ramasa in admiratie in fata unor fapte de-ale lor, cu totul deosebite. Asa s-a intamplat la Atena si la Roma cu Sapho, Platon, Petronius, cu imparati si cu oameni ilustri ai timpului lor. Pana si in zilele noastre vedem cum acelasi fenomen continua sa se produca in jurul unor vedete de o zi sau al unor oameni cu adevarat merituosi.
Actrita Greta Garbo, mai mult decat alte personalitati din lumea ecranului, a fost numita Divina. Un adevarat cult a fost inchinat un timp actorului Rudolph Valentino, care si-a avut ceasul lui de glorie prin 1927 si de care generatiile mai tinere de azi habar nu au. In 1939 dansatoarea Colette Andris, care dansa goala in sali de spectacol mai intime, era adorata de credinciosii ei ca o zeita dispunand de altar propriu. La moartea sa, in 1970, generalul Charles de Gaulle a fost divinizat in intreaga Franta.
Paganul convertit Arnob scrie ca „Evhemeros voia sa demonstreze ca zeii din vechime fusesera oameni; tocmai de asta are el atata grija sa indice locul nasterii si pe cel al mortii cutarui sau cutarui zeu, de asta le-a cautat mormintele cu atata indarjire si cat a trait n-a contenit sa spuna in toate partile ca zeii fusesera oameni, e drept ca niste oameni cu totul exceptionali, care facusera, fiecare, lucruri vrednice de toata lauda si pline de maretie, dar tot oameni ca toti oamenii erau.”
