Braila este o veche aezare pe malul stang al Dunarii, aparand cu numele “Drinago” intr-o veche descriere geografica si de calatorii spaniola, “Libro del conoscimiento”. Orasul a fost ocupat de turci in 1538-1540, pana la sfaritul razboiului ruso-turc din 1828-1829, este numit Ibrail. Perioada de maxima inflorire o are la inceputul secolului XX, cand este un important port de intrare-iesire a marfurilor din Romania.
Braila este cunoscuta datorita marilor personalitati ce au impresionat lumea cum ar fi Ana Aslan, Maria Filotti, Nicu Alifantis, Hariclea Darclee,Panait Istrati, Johnny Raducanu, dar si a “legendelor” precum Tanti Elvira si melodia celebra ce a facut inconjurul tarii, Terente si “bogatia” sa.
Printre alte date concrete Cetatea Brailei a avut o arhitectura destul de complexa, avand multe turnuri si bastioane, arhitectura avea forma pentagonala, fiind prevazuta cu niste ziduri destul de groase care sa ii impiedice pe cotropitori sa paseasca inauntrul sau avand drept scop principal supravegherea fluviului Dunarea, un punct de mare interes pentru oras.
Orasul pastreaza si astazi urmele cetatii – cel mai mare sistem defensive construit de-a lungul Dunarii – hrubele. Acestea au fost construite de turci si erau folosite drept cai subterane pentru transportul bogatiilor direct la Dunare, fiind ferite astfel de ochii lumii.
Cetatea a fost darmata de rusi in anul 1829, acestia au incercat sa distruga tot, sapand chiar la baza zidurilor pentru a nu ramane nimic. Au schimbat si reteaua stradala , construind stazile sub forma unui amfiteatru, pentru a impiedica cu orice pret transporturile subterane direct la Dunare.
Multe galerii s-au prabusit, fiind pastrate doar cateva segmente, marturie a ceea ce a fost Cetatea Brailei. Cu toate acestea nu exista un plan clar care sa ateste cu precizie intregul sistem de hrube de sub oras. Cert este ca pe o intrare din faimoasele hrube ale Brailei scrie “Beci, sec. XVIII”, asadar acestea erau cunoscute drept beciuri nu hrube cum sunt cunoscute in ziua de astazi. Cert este ca aceste galerii erau atat de inalte incat se putea merge calare, unele dintre ele aveau ca scop transportul, pe cand altele erau doar de depozitare.
Cu toate ca Cetatea Brailei nu mai exista, avem semne ale istoriei ce ne vor aminti mereu ca lucrurile bine intemeiate dureaza in ani.
