Braila, oras de poveste si de povestit, cu timpuri de maretie dar si decadere. In Braila Chirei Chiralina, multe povesti de dragoste au ars mistuitor pana s-au sfarsit in drame, iar dramele au dat nastere unor legende ce dainuie peste veacuri. In vremurile de demult foarte multi boieri bogati isi luau femei tinere dar sarace pe care le sacrificau apoi dintr-o gelozie de nestapanit.
Brailenii o numesc ‘‘Casa cu stafii’’, iar legenda ei care a cutremurat localnicii este si acum vie
In jurul casei ‘‘Jean Troianos’’ sau Caminul pentru persoane varstnice ‘‘Sfantul Nicolae’’ din Braila pluteste un adevarat mister. Asa numita “casa cu stafii”, reprezinta dovada vie a existentei fantomelor. Naluca ar fi spiritul unei femei de o frumusete rapitoare, care in urma cu o suta de ani i-a subjugat inima unui negustor grec foarte bogat.
Se spune ca primul proprietar al casei, de fapt cel care a si construit-o, a fost Nicolachi Mavrocordulas, un bogat exportator de grane. Povestea, care a circulat in randul localnicilor, spune ca negustorul, nebun de gelozie, si-ar fi ucis sotia si ar fi zidit-o in peretii cladirii, apoi ar fi plecat definitiv in Grecia.
Casa are o poveste care continua sa fie spusa si dupa ani si ani. Situata pe strada Ana Aslan, construita in 1891 a apartinut unui batran boier casatorit cu o tanara si frumoasa domnita. Picat in mrejele iubirii grecul a proiectat casa impresionanta ca un omagiu adus iubitei sale, ca un altar care la final se dovedeste a ii fi mormant. Povestea a inceput cu un veac in urma, pe cand Braila era un oras cosmopolit, capitala negotului din Europa.
Se spune ca un grec putred de bogat, negustor de grane si vanator patimas, a pus ochii, in peregrinarile sale prin satele din apropierea Brailei, pe o tanara oachesa, care aprindea inimile flacailor, Voica pe numele sau. Batranul amorezat Mavrocordulas era un barbat cam de 60 de ani, voinic, cu barba neagra, impunator. Iubea cu patima vanatoarea si de multe ori isi lasa afacerile pe mana unor oameni de incredere, pentru a sta cu saptamanile pe campurile si prin baltile Brailei. Voica, o zana frumoasa, rupta din rai, cu parul balai. Intr-o iarna a plecat la vanatoare de vulpi, dar un viscol napraznic l-a fortat sa se adaposteasca in gospodaria unui taran din satul Insuratei. Aici a cunoscut-o pe Voica, fiica gospodarului, si s-a indragostit nebuneste. Fata era de o frumusete rara si, desi era foarte tanara, i-a placut ideea de a pleca la oras, ca nevasta de boier bogat. Dupa cum o cerea datina, negustorul a cumparat-o pe Voica de la tatal sau, a suit-o pe sanie si a plecat cu ea la Braila.
Mavrocondulas a dorit sa ii puna lumea la picioare, construindu-i cea mai impunatoare casa, demna de ea. Anii au trecut frumos pana la un punct cand, tanara domnita a cautat tineretea in bratele unui umil slujitor. Simtind ca ceva nu este in regula, boierul a pus la cale o inscenare pentru a isi confirma banuielile. Intr-o zi si-a anuntat nevasta ca pleaca la vanatoare. A iesit din oras si s-a oprit la un han, iar cand a cazut intunericul s-a intors pe neasteptate acasa. Era o noapte de iarna la fel de geroasa ca si aceea in care, cu ani in urma, se indragostise de sotia sa. In iatacul iubitei, cumplita banuiala s-a dovedit intemeiata. Pe o blana de urs, in fata semineului, Voica dormea fericita in bratele unui barbat. Innebunit de gelozie, Mavrocordulas a ridicat pusca pregatita pentru salbaticiuni si a tras spre capul iubitei sale sotii dar si spre mai tanarul ei amant. Dupa oribila crima, grecul decis sa faca nevazute cele doua cadavre, ingropandu-le in pivnita somptuoasei caldiri, care i-a devenit mormant domnitei. Asa a murit Voica. Apoi batranul a plecat din oras pentru totdeauna, iar mai tarziu s-ar fi sinucis de durere, printre straini. Dupa tragica intamplare, cumparatorii la casa nu au intarziat sa apara dar toti au plecat speriati de lucrurile stranii care se petreceau inauntrul ei. Casa nu se voia instrainata.
In timp faimoasa cladire a trecut prin mainile multor proprietari, devenind pe rand sediu de firma dar si camin de batrani in perioada comunista. Ajunsi fiind la o anumita varsta, si cu o anumita experienta dar si dementa, autoritatile poate au considerat ca pe acesti veterani nu ii mai poate speria nimic, dar Voica a reusit lucrul acesta.
Fie ca alegem sa credem sau nu in fantome, nu exista nici o tagada a faptului ca de-a lungul timpului, au existat sute de marturii despre asemenea aparitii infricosatoare. Intalnirile nocturne ale pensionarilor de la caminul “Sf. Nicolae” cu spiritul Voicai au fost confirmate si de fostul director, Bulduru Gica. Acesta declara ca, in perioada cand a condus caminul, a auzit deseori pocnituri ciudate, indeosebi in noaptea de 20, indiferent de luna din calendar. O aparitie diafana, o mireasa zglobie, plutind parca de fericire, de colo-colo, prin vechiul salon de dans, devenit intre timp salon de azil. Se spune ca stafiile sunt alcatuite dintr-o textura atat de fina incat acestea au dureri daca sunt expuse la lumina si ca, din aceasta cauza, pot fi zarite numai noaptea ori in locuri intunecate.
In 1985, in urma lucrarilor de consolidare realizare la casa, se descopera in subsol un schelet uman. Aceasta descoperire socanta nu a fost data spre publicare, din cauza cenzurii regimului comunist. Ba mai mult decat atat, nu s-au facut cercetarile necesare pentru stabilirea identitatii scheletului. Medicii legisti au constatat, doar, ca osemintele apartin unei femei cu o varsta in jur de 30 de ani, iar craniul poarta urma unui glont. Sa fie in cauza necredincioasa soata a negustorului?!
Se vinde CASA CU STAFII din Braila / Cumparatorii intarzie sa apara / Oare CASA nu se vrea instrainata?
Celebra casa Jean Troaianos, cunoscuta brailenilor sub numele “CASA CU STAFII” este scoasa la vanzare, din nou. Dupa un an, timp in care a fost prezenta pe site-urile de vanzari din Braila, CASA NU SE VREA INSTAINATA!
Edificiul impresionant a fost scoas la vanzare, la inceputul anului trecut, pentru suma de 600.000 de euro. Pentru ca doritorii au intarziat sa apara, pretul a scazut considerabil. La inceputul acestui an, pretul a fost regandit, ajungand sa scada pana la suma de 450.000 euro.
Situata pe strada Ana Aslan, construita in 1891, a apartinut unui batran boier casatorit cu o tanara si frumoasa domnita. Picat in mrejele iubirii grecul a proiectat casa impresionanta ca un omagiu adus iubitei sale, ca un altar care la final se dovedeste a ii fi mormant. Povestea a inceput cu un veac in urma, pe cand Braila era un oras cosmopolit, capitala negotului din Europa. Din pacate, din edificiul de altada a mai ramas doar un schelete. Timpul a fost necrutator. Zidaria “Casei cu stafii” a inceput sa cada, balustradele abia dacă se mai ţin, iar feroneria este mancata de rugina
Imobilul, un edificiu impozant aflat in centrul orasului, este una dintre cladirile reprezentative ale Brailei, atat prin istoricul sau, in care realitatea se impleteste cu legenda, cat si prin aspectul sau monumental.
Construit la sfarsitul sec.XIX, imobilul a apartinut unei familii de vaza a urbei, ulterior fiind folosit de autoritatile orasului ca edificiu public (pana in 2012, acolo a functionat timp de aproape 50 de ani Caminul de batrani Sf.Nicolae).
Prin monumentalitatea sa, cat si prin felul cum este structurat interiorul, prin spatiul generos si bine impartit, permite destinatii multiple, in functie de intentii si de oportunitati. Imobilul este situat intr-un punct central al urbei, asigurand astfel o mare vizibilitate. Aura de legenda care inconjoara cladirea si faptul ca este considerata unul din cele douasprezece edificii reprezentative pentru orasul Braila sunt o garantie ca nimic din ceea ce este legat de ea nu va trece neobservat de catre braileni.
Suprafata totala 2260 mp, suprafata construita 1169 mp, formata din 9 constructii.
