Gradina a fost realizata in timp ce primar al orasului Braila era Constantin Hepites (1835) si a fost denumita Gradina Belvedere datorita privelistii minunate care se vede inspre Dunare. Aici, pe langa Castelul de Apa, ceasul floral, sau mai bine zis ce a ramas din el, trezeste amintiri memorabile in inimile brailenilor.
Gradina Publica, Braila, 1920
In urma cu mai bine de 60 de ani, Braila se mandrea cu faptul ca este primul oras din tara care are un ceas floral. In anii 1955 – 1956, autoritatile comuniste au hotarat sa realizeze un astfel de obiectiv.
Acesta a fost pus in functiune in 1956 si foloseste un mecanism „imprumutat” dintr-o clopotnita a bisericii “Sf. Petru si Pavel” de pe strada Petru Maior. In 1962, ceasul a fost transferat din folosinta Sfatului Popular in folosinta Intreprinderii Comunale din Braila. Cel mai mare din Europa, intrecand – in ceea ce priveste dimensiunile cadranului – ceasurile cu flori din Paris, Berna, Kiev si Bucuresti. Cadranul ceasului are un diametru de 5 metri si jumatate, iar limbile au o lungime de aproape 2 metri. Ceasul si … calendarul, tot cu flori, indicau precis ora si data.
In fotografia de mai jos putem admira doua doamne suple, elegante cu acele rochii infoiate si talia frumos marcata, iar in spatele lor, impresionantul ceas floral. Persoana care a postat poza pe o retea de socializare precizeaza ca aceasta a fost facuta in anul 1963.
Ceasul Floral, 1963
INAINTE DE REVOLUTIE, CEASUL FUNCTIONA IMPECABIL. DIN FLORI ERAU FACUTE TOATE CIFRELE CARE INDICAU ORA SI IN FIECARE ZI ERA SCRISA, TOT DIN FLORI, SI DATA DIN CALENDAR.
Daca in 2018, mecanismul a fost complet schimbat, fiind dotat cu GPS, astazi, ceasul floral din Gradina Publica… a ramas in urma… blocat de ignoranta si nepasare, ramanand doar amintirea celui realizat cu tehnologia anilor ’50! Ceasul actual este blocat…
Ceasul Floral, 2018
Zeci de ani si mii de aranjamentele florale care aratau ziua, luna, anul si orele. Acum sunt saditi pomisori ornamentali care indica anul 2024 si orele din trei in trei adica 12, 3, 6 si 9. Astazi, nimeni nu prea se mai intereseaza de aceasta capodopera cu care se mandreau brailenii in toata tara. Facuta prin anii 1956, acum seamana a loc parasit cu flori trecute si uscate.
